O lume vagă

O lume vagă, aspră, rea,
Mătase neagră, rece,
Un suflet greu năpăstuit,
Despicat parcă în zece.

Două lumi și totuși una,
Se văd în nori de lacrimi.
Ascunse parcă-n stele,
Gandul tulbur e de patimi.

Mă-mpac cu ele și zâmbesc,
Nu cred în vise cu eroi,
Mă las adânc uimit de astre.
Mi-aduc aminte de noi doi.

Negreața crudă, răcoroasă
Mă lasă singur printre stele.
Mă bucur liber, căutând
Mirosul tău dulce de miere.

Mă las purat printre catarge,
De îngerii de sus din cer
Ce cu grijă de păzesc,
De răul ce eu ti-l ofer.

Acum ochii nu-mi mai plâng
Ci sufletul înec în mine,
Îmi pare bine ca te văd.
Acum aștept moartea ce vine.