Singurătate

Și stau privind în gol acum,
Simțind cum sufletul se zbate,
Un gând amar bătut de vânt
Și rece ca o noapte.

O simt cum mă seduce iar,
Cu șoapte negre de ispită.
A mea eternă patimă ascunsă
Și viața de dureri e contenită.

Cum trandafirii se-nnegresc,
Atunci când omul n-are minte;
Așa mă simt și eu acum...
Cuprins de dor,ispite și cuvinte.
                             
Sunt încuiat în labirint,
Ce îmi indeamnă moartea.
E greu să mă ridic să văd,
E greu așa zice și cartea.

Dar eu nu mă destram de toate,
Alung a mele gânduri mute,
Ce azi mă lasă fără grai
Că nu-i nimeni să m-asculte .