Un vals de lacrimi în curând, la noi o să mai vie
Cerul plânge cu durere și clipește și suspină
Tunet jalnic singuratic se aude în surdină
Doar un om cântă afară sub trei picături de rouă
Suflet pur e râu de apă, ce se scutură și plouă
Zâmbetul lui de pe față mă îndeamnă să visez,
Ploaia nu-i un vis ce singur pot să îl realizez
Nopți de vară picurate blând de norii cenușii
Salve reci pe pieli uscate, mângâieri ca de copii
Cer brăzdat de fulgerări ce nu își ascund mărirea
Surdua muzcă de ploaie, îmi amplifică trăirea
Toate nouă se arată ca să le vedem puterea
Toate de la cer coboară amuțindu-ne tăcerea.
Ploi cu lacrimi ce ne strălucesc pe stradă,
Pe un felinar în noapte și atunci să se mai vadă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu